Observi că cel mic clipește mult mai des decât înainte sau că își strânge frecvent ochii? Este ușor să pui totul pe seama unui tic, mai ales dacă gestul apare brusc și se repetă de multe ori pe parcursul zilei. Totuși, clipitul excesiv nu trebuie etichetat din prima drept tic nervos. În multe cazuri, copilul clipește des pentru că îl deranjează ceva la nivelul ochilor sau pentru că încearcă să vadă mai clar.
De aceea, dacă acest comportament persistă, apare doar la un ochi sau este însoțit de roșeață, lăcrimare, sensibilitate la lumină ori apropierea de ecrane și obiecte, mergi cu copilul la un cabinet oftalmologic. Medicul poate verifica dacă există o iritație, o problemă de vedere, o deviație a ochilor sau o altă cauză care trebuie tratată.
De ce clipim?
Clipitul este un reflex normal și foarte important pentru sănătatea ochilor. De fiecare dată când clipim, pleoapele întind lacrimile pe suprafața ochiului. Astfel, corneea rămâne umedă, vederea este mai clară, iar ochiul este protejat de praf, particule fine și alți factori iritanți.
Copiii clipesc fără să conștientizeze acest lucru, la fel ca adulții. Frecvența clipitului se schimbă însă odată cu vârsta. Nou-născuții clipesc foarte rar, în jur de două sau trei ori pe minut. Pe măsură ce copilul crește, clipitul devine mai frecvent și ajunge treptat la valori apropiate de cele ale adulților, în jur de 14-20 de clipiri pe minut spre adolescență.
Nu orice perioadă în care copilul clipește puțin mai mult înseamnă că există o problemă. Devine important atunci când schimbarea este evidentă, persistă sau apare împreună cu alte simptome.
De ce poate începe copilul să clipească excesiv?
Una dintre cele mai frecvente cauze este disconfortul ocular.
Dacă suprafața ochiului este uscată sau iritată, copilul începe să clipească mai des pentru a încerca să o umezească și să reducă senzația neplăcută. Acest lucru se întâmplă frecvent după perioade lungi petrecute în fața televizorului, telefonului, tabletei sau calculatorului.
Atunci când privește concentrat un ecran, copilul tinde să clipească mai rar. Lacrimile se evaporă mai repede, iar ochii pot deveni uscați și iritați. După un timp, poate apărea exact reacția opusă, clipitul frecvent sau strânsul din ochi.
Dacă observi că problema apare mai ales după ecrane, redu timpul petrecut în fața lor și introdu pauze regulate. Dacă însă clipitul continuă și după ce ai schimbat aceste obiceiuri, programează un control la un oftalmolog pediatru București.
Alergiile și iritațiile pot provoca același lucru
Un copil care are mâncărimi la ochi va clipi și se va freca mai des.
Conjunctivita alergică poate provoca mâncărime, roșeață, lăcrimare și senzația de nisip în ochi. Copilul încearcă instinctiv să scape de disconfort prin clipit sau prin strângerea pleoapelor.
Același lucru se poate întâmpla dacă există un fir de praf, un corp străin foarte mic, o geană care crește spre interior sau o problemă la marginea pleoapei.
De aceea, nu te opri la ideea că „a prins un tic” dacă vezi că își atinge des ochii, îi are roșii sau spune că îl ustură. În astfel de situații, cauza poate fi chiar la nivelul suprafeței ochiului.
Uneori copilul clipește des pentru că nu vede bine
Clipitul excesiv poate apărea și atunci când copilul încearcă să obțină o imagine mai clară.
Dacă are miopie, hipermetropie, astigmatism sau o altă problemă de refracție, poate începe să își strângă ochii, să mijească sau să clipească mai des. Uneori părintele observă și alte schimbări, cum ar fi apropierea de televizor, ținerea cărților foarte aproape de față sau dificultatea de a vedea obiectele aflate la distanță.
Copilul nu spune întotdeauna că vede neclar. Mai ales dacă problema s-a instalat treptat, este posibil să se obișnuiască cu ea.
Un consult oftalmologic complet poate arăta dacă există dioptrii și dacă este nevoie de ochelari. Dacă medicul recomandă corecție optică, ochelarii trebuie aleși și centrați corect pentru copil, nu doar după aspectul ramei.
Clipitul poate avea legătură și cu felul în care lucrează cei doi ochi împreună
Există situații în care copilul vede bine cu fiecare ochi separat, dar cei doi ochi nu reușesc să lucreze perfect împreună.
Pot exista deviații mici și intermitente ale unui ochi, adesea spre exterior, care trec ușor neobservate. Copilul poate clipi sau își poate strânge ochii pentru a încerca să refacă imaginea clară și unică.
Uneori observi că gestul apare mai ales când copilul este obosit, când privește la distanță sau după o perioadă lungă de activitate de aproape.
În aceste situații, medicul poate recomanda și o evaluare ortoptică, prin care verifică poziția ochilor, convergența și modul în care cei doi ochi lucrează împreună.
Este tic sau este o problemă oftalmologică?
Aici apare una dintre cele mai frecvente confuzii.
Da, clipitul repetat poate fi un tic. Dar înainte să îl numești tic, trebuie eliminate cauzele oftalmologice.
Ticurile sunt mișcări involuntare și repetitive. Pot implica clipitul, strângerea ochilor sau alte mișcări ale feței. Apar frecvent în copilărie și pot deveni mai evidente în perioade de stres, oboseală sau emoții puternice.
În multe cazuri, ticurile sunt trecătoare și dispar fără tratament.
Totuși, dacă un copil are în același timp ochii uscați, o alergie, dioptrii sau o deviație oculară, simplul fapt că gestul seamănă cu un tic nu înseamnă că aceasta este singura explicație.
Uneori există chiar mai multe cauze în același timp. Copilul poate avea un tic și, separat, o problemă oculară care îl face să clipească și mai mult.
De aceea, diagnosticul de tic trebuie pus după ce medicul oftalmolog a exclus cauzele care țin de vedere.
Ce va verifica medicul la consult?
În primul rând, contează foarte mult cum a început problema.
Medicul te va întreba de când clipește copilul excesiv, dacă gestul apare permanent sau doar în anumite momente, dacă este mai evident după ecrane, la oboseală sau în perioade de stres și dacă sunt afectați ambii ochi sau doar unul.
Spune-i și dacă ai observat roșeață, mâncărime, lăcrimare, sensibilitate la lumină, apropierea de obiecte sau tendința de a miji ochii.
Apoi, medicul va examina suprafața ochilor și pleoapele, va verifica vederea și dioptriile și, dacă este nevoie, va evalua și modul în care cei doi ochi lucrează împreună.
Dacă examenul oftalmologic este normal, iar caracteristicile clipitului sugerează un tic, medicul poate recomanda doar urmărirea copilului. Dacă ticurile sunt numeroase, persistente sau sunt însoțite de alte manifestări neobișnuite, poate recomanda și o evaluare neurologică.
Cum se tratează clipitul excesiv?
Tratamentul depinde de cauză.
Dacă problema vine de la uscăciunea oculară și folosirea îndelungată a ecranelor, pot fi suficiente pauzele regulate și schimbarea obiceiurilor vizuale. Dacă există o alergie, medicul va trata alergia. Dacă găsește un corp străin sau o problemă a pleoapelor, va rezolva cauza locală.
Dacă sunt descoperite dioptrii, copilul poate avea nevoie de ochelari. Dacă există o problemă de vedere binoculară sau o deviație oculară, tratamentul se stabilește în funcție de ceea ce arată examinarea.
Nu administra picături la întâmplare doar pentru că cel mic clipește mult și nu folosi un tratament rămas de la un episod mai vechi. Clipitul excesiv are multe cauze, iar tratamentul potrivit pentru una dintre ele poate fi complet inutil pentru alta.
Nu presupune că este doar un tic
Dacă observi că micuțul a început să clipească mult mai des sau își strânge repetat ochii, urmărește-l câteva zile și vezi dacă apar și alte semne. Dacă gestul persistă, nu încerca să îl corectezi permanent spunându-i „nu mai clipi” și nu îl certa.
Programează-i mai întâi un consult oftalmologic. De cele mai multe ori, cauza poate fi identificată ușor, iar multe dintre problemele care duc la clipit excesiv se rezolvă prin măsuri simple.
Dacă ești din București, poți programa copilul la KidOptik, clinică specializată în oftalmologie pediatrică. Medicul poate verifica atât suprafața ochilor și dioptriile, cât și modul în care cei doi ochi lucrează împreună, pentru a afla de ce a apărut clipitul excesiv și ce trebuie făcut mai departe.